Vaporul morței și Le Vaisseau fantôme de Alexandru Macedonski sau despre spațiile heterotopice ale rătăcirii și morții

În „Vaporul morței” și în versiunea sa franceză „Le Vaisseau fantôme” Alexandru Macedonski prelucrează un mit literar specific nu doar literaturii fantastice și gotice, ci și literaturii de aventuri maritimă, care a avut o difuzare amplă mai ales în secolul al XIX-lea. În această contribuție, analizând profund constelația mitică a corabiei fantomă, voi demonstra că, în poezia lui Macedonski, „Vaporul morței” reprezintă, mai degrabă, metafora condiției existențiale liminale a unui poet sfârtecat între Spleen și Ideal. Dintr-un mit colectiv, aparținând categoriei terifiantului, corabia fantomă se metamorfozează într-un mit personal și într-un spațiu heterotopic blestemat. Materializând un palimpsest psihic, mitic și arhetipal, „Vaporul morței” revelează constant toate acele sciziuni dureroase, adânc sedimentate în Eul abisal al poetului, și toate acele antiteze care îi parcurg imaginarul poetic.